examen de sofer(ita)

Nu contează c-am blufat la turneu... nu contează că ne-a topit căldura, ci doar faptul că am trecut cu bine prin "furcile caudine" ale unui drum luuuuuuuung de aproape 700 de km. Am pornit-o uşurel din nordul-de-la-est până spre vestul-dinspre-sud... da, oameni buni, vreau să vă spun că un drum Botoşani - Drobeta Turnu-Severin nu e la îndemâna oricui... mă gandeam eu că e nebunie curată să plecam la drum două femei fără să avem habar de niscaiva informaţii despre drum ori cunoştinţe tehnice despre masina. Ba mint! Ştiam că trebuia să mergem înainte, spre locul unde soarele se ascunde dincolo de Dunăre şi mai ştiam că maşina are volan, cheie cu telecomandă şi becuri pentru noapte.
Tocmai când mă lăudam prietenei mele că am aflat unde e locul roţii de rezervă (nu pentru că aş fi avut nevoie, ci aşa, doar să arăt că ştiu, aud un huruit groaznic undeva lăsat în spate de viteza maşinii. La Tg Secuiesc am aflat roata din spate pe janta...poftim! Asta ca să-mi intre definitiv în cap să nu mai "cobesc"! Şi a fost doar începutul!

am pornit incetisor asa, pana la prima vulcanizare,am rezolvat cu roata si hai la drum...muzica,racoare in masina,peisaj superb, munte, padure, shuruit erpentine...ce sa-mi mai fi dorit, mai bine de atat nici ca se putea....ei se putea:)) la nici 20b de minute de cand am pornit cu roata ,se aude un zgomot:) .Sa nu credeti ca am facut iar pana,nuuu,era prea simplu:)))))
bineinteles, claxoane si semne din masina...mai sa fie e de rau zic, cred ca roata e crapata in doua:) gasim un loc unde sa ..."tragem pe dreapta" si sa constatam ce s a intamplat...cred ca daca n ar fi fost muzica in masina,POAte ca s ar fi auzit ca toba  a cedat,si zdranganea pe asfalt cu scantei:)))
inainte de a ma porni la drum,m am tot gandit la ce mi s ar putea intampla cu masina la asa un drum lung...la orice altceva m am gandit(chair si sa raman fara combustibil desi greu de crezut) dar la asta nu:))))
asa ca,radeti cat vreti,dar mie mi s a intamplat-s au mai vazut pe youtube filmari cu beemve cu toba cazuta:)))
frumos a fost-cu toate neplacerile de pe drum, mare  noroc am avut si de colegul nostru de drum,care ne a ajutat enorm,si caruia nu putem sa i multumim indeajuns:) odata ajunsi la destinatia noastra,ne am invartit pret de vreo jumatate de oraprin oras, si nu stiu cum se intampla ca nimeream doar pe strazi cu sens unic, bineinteles,invers directiei de mers:))).si pe cuvant ca,de cate ori exersam intoarcerea imi venea in minte soferul care mergea pe autostrada in sens invers ...la radio se anunta:"atentie ,soferi,pe autostrada Bucuresti-Pitesti este un nebun care merge in sens invers-iar el,stresat ,la volan: "unul doar? sunt cu sutele" :))))
Nici asta nu conteaza,nu era prea aglomerat la miez de noapte _si am avut parte de intrarea triumfala in parcarea hotelului(!)
 Drumul a fost lung, obositor dar nu regret nici o  secunda,mi-a fost dat sa intalnesc oameni deosebiti, si sa traim impreuna doua zile de foc-tinand cont si de caldura de afara,si de febra concursului...Iar in ceeaa ce priveste examenul de sofer,chair ca a fost greu, dar l-am luat cu brio! (sic! )

FATA DRAGA...

FATA DRAGA... cu parul de foc....ce te-a intrisat atat de tare incat sa renunti la viata,sa renunti la bucuria de a-ti vedea copilasul crescand....
In asemenea situatii,cuvintele sunt de prisos...viata ,indeobste,e compusa din unghiuri severe,din curbe delicate si din linii piezise... De fapt, nici nu pretinde nimeni sa fie doar un exercitiu de proba. Ea trebuie traita pana la capat, activ si in afara idealurilor buruienoase...
 Definitia unei vieti ar putea fi chiar suma actelor ei de adevar si frumusete existentiala.Fara a-mi incendia judecata cu demonstratii...pasionale,as putea spune ca o viata in plus este inca o izbanda a destinului uman...
 Oricate potrivnicii poate inregistra o existenta  omeneasca,daca e asezata sub semnul  ratiunii, atunci sensul ei nu a fost deturnat...De ce spun asta?
 Pentru ca si eu,ca si toata lumea, astazi, am primit vestea soc a mortii Madalinei...Astazi ar fi implinit 43 de ani....(nu ma pot abtine sa nu spun ca doar cu trei luni inaintea mea...)dar chiar de ziua ei, ea a ales sa-si curme viata. de ce? O intrebare la care, din pacate, nu cred ca vom gasi raspuns.


trist…  Mi-era draga… Cand spun Madalina Manole, in gand imi apare chipul ei frumos, vocea ei calda si melodia "Fata draga nu fi trista"… Poti sa nu fii trist?

Unici si irepetabili...

Sincer, pendulez intre dorinta de a scrie si sentimentul straniu ,dar extrem de clar resimtit care-mi spune sa nu scriu...

Despre ce-as scrie? despre ipocrizia caracteristica? despre ironia la fel de caracteristica?

Caracteristica cui? ei da, sa fim seriosi. toti avem asa ceva in noi. Mai mult sau mai putin. Prezentam prin definitie o cantitate inexacta de ipocrizie/ironie.-depinde de formatia fiecaruia... 

De asemenea, prezentam..." glande" endocrine si exocrine care secreta sentimente, trasaturi, valori, principii.

Poate ar trebui inventate niste boli ale principiilor... Boli care sa desfinteze incultura.

Si  totusi, ar trebui evitata inventia medicamentelor care pot sa previna sau sa trateze aceste boli.
Avem nevoie de boli care sa educe;  sa educe inima sa iubeasca. nu sa invete corpul sa simuleze perpetuarea speciei.

Avem nevoie de boli care sa vindece vicii( cum ar fi daca te fiecare data cand iti vine sa fumezi o tigara ai citi o carte ? )

Avem nevoie de boli care sa ne invete ca suntem UNICI SI IREPETABILI...

AM AVEA NEVOIE...