zisinoapte-criss: iunie 2009

N am fost niciodata o “amazoana”, nu m am simtit vreodata in competitie cu barbatii. Nu m am simtit nici inferioara, nici superioara lor, decat in masura in care Dumnezeu a inzestrat pe fiecare dintre noi cu capacitati diferite, pe care daca atat barbatul, cat si femeia ar fi stiut sa si le puna unul in slujba celuilalt, ar fi avut amandoi numai de castigat. Cred mai degraba in puterea barbatilor de a realiza, de a ridica o lume din temelii, la fel cum cred in intuitia extraordinara a femeilor, in capacitatea lor de a capta ideile din univers si a le transmite barbatilor care le pot pune in practica. Munca fizica, mai ales munca fizica grea, toceste aceasta sensibilitate tipic feminina, lucru care duce in cele din urma la “exilarea” din sanul lui Dumnezeu atat a barbatului (care n-a inteles ce instrument fin, delicat, pretios este femeia), cat si a femeii (care, astfel, a decăzut din drepturile ei). Nu ma pot impiedica sa vad o mai buna ilustrare a durerii, a prostiei si a deznadejdii contemporanilor nostri decat fresca lui Masaccio, “Izgonirea din rai”. Poate ca nu intamplator Minerva este infatisata iesind din capul lui Zeus. Femeia are intelepciunea, barbatul are bratele si vointa. E plina istoria de barbati mareti în spatele carora aproape intotdeauna gasim o femeie inspiratoare.

Dincolo insa de parerile mele personale fată de aceste lucruri, atat barbatul, cat si femeia sunt liberi sa si schimbe rolurile si locurile intre ei. Nu cred ca avem destine prestabilite, nu cred ca cineva ne poate asupri cu adevarat, fie in numele unei traditii fundamentaliste, fie in numele unor prejudecati milenare, fie prin educatie sau prin lipsa ei. Nimeni nu ne poate salva daca noi insine nu vrem sa fim salvati. Spuneam candva ca singurul bine pe care oamenii si l pot face unul celuilalt este sa nu gandeasca rau unul despre celalalt. Orice om are dreptul sa razbata prin lumea asta, sa si construiasca propriul destin, sa-si castige propriile drepturi. Cu sacrificiile la care consimte. Astfel, cel mult poti sa croiesti un drum mai bun pentru tine, iar dacă acest drum este bun si pentru ceilalti, ei vor pasi pe el si te vor urma. Dar aceasta nu va fi nici alegerea ta, nici meritul tau. Asadar, nu simt ca “razboiul cel mare” se da intre barbati si femei, ci intre un om si alt om. Misoginismul este o boala, nu cu mult diferita, din punctul meu de vedere, de paranoia. O boala si atat.